Stiu ca toamna-i înteleapta
Ca-si pastreaza vara-n vine
Dar pe partea cealalta
Si-nspre ea înghetul vine

Si-nspre ea se-aduna norii
Cei mai negri si mai grei
Cum pe strunele viorii
Plâns sau cântec, oare ce-i?

…Când soarele arde si ceru-i vapaie,
Pe-a lacului valuri profunde balaie,
Pe-o barca împinsa de valuri ce merg,
La tine alerg.
Când vântul e-o taina, când frunza e muta,
Misterul surâde prin lumea tacuta,
Culeg pe-a ta frunte sublime visari,
Pe ochi sarutari.

…

Nebuna copila, ce-amesteci placerea
Cu lacrimi pe care le paste durerea,
Nebuna copila cu-amorul ceresc,
O, cât te iubesc!

Din somnul lor, de noapte-ntunecosa
De unde-au stat, departe de frumos
Se reîntorc livezile acasa
În rochii înflorate pana jos.

E primavara, iarasi primavara
Pe fiecare margini de fagas
Îsi scot stramosii degetele-afara
De ghiocei, de crini, de toporasi.

Arunca ziua peste tot cu vrabii,
În codrii cucii iar au navalit,
Se bat cu cântul, pasarile-n sabii
Si glasurile-si dau la ascutit.

Tresarind scânteie lacul
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare
Pitpalacul.

Din izvoare si din gârle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.

Sa treci prin primavara pe sub nor
Când totul da-nspre verde si-nspre floare,
Iar tu mirosi a dragoste si-a dor,
Oricare ti-ar fi vârsta, dar oricare…

De din vale de Rovine
Graim, Doamna, catre Tine,
Nu din gura, ci din carte,
Ca ne esti asa departe.
Te-am ruga, mari, ruga
Sa-mi trimiti prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Ca si eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul si cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.
Si sa stii ca-s sanatos,
Ca, multamind lui Cristos,
Te sarut, Doamna, frumos.

Decembre, ca un paradis
De marmur si scântei,
Hlamida si-a deschis,
Si, din tei,
Un vaiet lin de clopotei
Suspina-abia, ca-n vis.

Deasupra noptilor s-a-ntins
Legenda ideala,
Si nu e suflet neatins,
Oricît de stins,
De diafana ei petala,
În care sa nu fi descins
Lumina siderala.

…Când soarele arde si ceru-i vapaie,
Pe-a lacului valuri profunde balaie,
Pe-o barca împinsa de valuri ce merg,
La tine alerg.
Când vântul e-o taina, când frunza e muta,
Misterul surâde prin lumea tacuta,
Culeg pe-a ta frunte sublime visari,
Pe ochi sarutari.

…

Nebuna copila, ce-amesteci placerea
Cu lacrimi pe care le paste durerea,
Nebuna copila cu-amorul ceresc,
O, cât te iubesc!

Din somnul lor, de noapte-ntunecosa
De unde-au stat, departe de frumos
Se reîntorc livezile acasa
În rochii înflorate pana jos.

E primavara, iarasi primavara
Pe fiecare margini de fagas
Îsi scot stramosii degetele-afara
De ghiocei, de crini, de toporasi.

Arunca ziua peste tot cu vrabii,
În codrii cucii iar au navalit,
Se bat cu cântul, pasarile-n sabii
Si glasurile-si dau la ascutit.

Tresarind scânteie lacul
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare
Pitpalacul.

Din izvoare si din gârle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.